Assembler și Assembly Language sunt doi termeni strâns legați de programarea computerelor. Limbajul de asamblare este un limbaj de programare de nivel scăzut care este specific arhitecturii unui anumit procesor sau microcontroler. Este un format care poate fi citit de om, care este o reprezentare simbolică a instrucțiunilor codului mașinii pe care procesorul le poate înțelege.
Asamblatorii, pe de altă parte, sunt instrumente software care sunt folosite pentru a traduce codul limbajului de asamblare în cod mașină care poate fi executat de procesor. Asamblatorul ia codul de asamblare ca intrare, îl procesează și generează o ieșire corespunzătoare a codului mașină.
Limbajul de asamblare este uneori denumit un limbaj de nivel intermediar deoarece este un pas înainte de codul mașinii, dar nu la fel de abstract ca limbajele de programare de nivel înalt, cum ar fi C++ sau Python. Limbajul de asamblare este mai aproape de hardware-ul de bază decât limbajele de nivel înalt, ceea ce înseamnă că programatorii au mai mult control asupra resurselor sistemului, cum ar fi procesorul, memoria și dispozitivele de intrare/ieșire.
În rezumat, un asamblator este un program care traduce limbajul de asamblare în codul mașinii, iar limbajul de asamblare este un limbaj de programare de nivel scăzut, care este specific unui anumit procesor sau microcontroler. Programatorii folosesc limbajul de asamblare pentru a scrie programe care interacționează mai direct cu hardware-ul computerului decât este posibil cu limbaje de nivel înalt.
